Draga viaa

"Gândul c ä fi putut-o sugruma pe sora mea mai mic , adormit în patul de sub mine i pe care o iubeam mai mult decât orice altceva pe lume. Nu o nebunie s lbatic , ci una aproape în joac . O sugestie lene , somnoroas , mali ioas , care p rea s ätepte acolo de mult vreme." Acolo, adic în pivni a întunecoas a fiin ei.

Gânduri ce oase, impulsuri obscure, vinov ii f r vin , acuzäii difuze. Inexplicabilul sau inavuabilul resim ite ca reac ie fireasc . Benign demonism infantil, dincolo de logic i de orice explicäie.

i totul în caruselul Reläiei, cadrul obsedant al acestor istorii de viä amar , pestri , derizorie. Reläii între p rin i i copii, surori i fräi, bunici i nepo i, unchi, m tu i, vecini. Cu avorturi, adultere, accidente, sinucideri, apendicite, bovarism, sex aiurea, decizii pripite de nunt i desp r ire. Gelozie între surori, ura feti ei fä de predicile mamei, Parkinson i Alzheimer, Toronto i Vancouver, baluri provinciale, paralizii, primele fantaz ri erotice ale vârstei nubile, rochia mamei, azilul, recuper ri sentimentale dup jum tate de veac, "apologia vie ii neinhibate", dar i rigorile inflexibile ale unui mediu intens irizat religios.

Pe scurt, viä . Mai precis: draga noastr viä . Cea pe care adesea uit m s-o tr im, necum s-o mai i gândim.